Amor Visator

Acum, chiar de-i vis, mi-aș purta mișcările prin ochii tăi verzi, ochii tăi de viperă ávidă de atingeri și trăiri tabu. Îmi doresc să-mi aștern visele-n palmele tale, palmele tale ce-mi destăinuiesc plăceri, căldură, năzuință de noi. N-aș căuta să mă uit pe mine-n tine, ci aș căuta să mă cuprinzi în tine cu-n amor și-o taină ce mi-ar piti dorința de tine, de mine, să n-o știm dar s-o ținem vie.

Vezi tu, proiecția mea, ți-aș împărtăși ceva, chiar de-i secret. M-aș scălda în brațele tale ori de câte ori ai fi, să fii. Să mă ai, să mă las slobod în brațele tale ca pe-o pernă caldă într-o lume friguroasă. Aș aprecia să-mi poți asculta toate gândurile obositoare, dornice și tâmpite în timp ce-mi așezi lichide reci în pahare surde.

Aș oferi tot sprijinul ființei tale să trăim fără bariere, știi, pe plaje înțepătoare-n soare te-aș purta doar să-ți adii zâmbetul sufletului meu. Aș aștepta să-mi fii pisica, da’ și câine uneori. Să-mi șoptești iluminări de stele căzătoare, de suflete contraste, dar și de pereche!

Pe alocuri mi-aș dori să-mi lași distanță de-o caut. Să nu mă cenzurezi, iubito, să nu mă faci să renunț la mine doar ca tu să fii. Nu. Mi-aș pierde graiul, sufletul și viața. Năpasta ce-ți apare de-o dorință pentru o singurătate, te-aș ruga să crezi că nu-i suspin dinspre tine, dinspre noi. Sunt doar eu în forme neortodoxe poate, sau văi și dealuri ce-și caută unirea. Aș prefera să mă iei întru totul.

Mi-aș regăsi defecțiunea-n tine, pe tine, pe dedesubt și pe deasupra. Te-aș ruga să vii puțin defectă, intelectă și seacă de iubire. Să pui paiele pe foc la orice scânteie ce se poate pune-ntr-o balanță de satisfacții aspirate către suflet. Pentru suflet. Să nu fii iubit destul, ci doar să fii experimentată înspre maturitate sufletească. Să pricepi, draga mea, că avem nevoie de vaporizare către liniștea și împlinirea sufletelor noastre individuale pentru a putea fi comune.

Te-aș vrea puțin mai mult „dășteaptă”, curajoasă, asemănându-te Evei – păcatul tău să fiu eu. Să-ți regăsești sânul doar în palma mea, să-ți dorești să-mi locuiești în inimă cu pace și confort. Să te trezești cu cafeaua frecată de iubire, cu război în pacea mâinilor mele. Să pleci fără să privești înapoi, dar să mergi cu mine-n frunte.

Îți cer destule. De la mine nu ți-aș da multe în bagaje, ți-aș putea tapița sufletul cu fiori și îmbrățișări trupești femeie! Ți-aș oferi răbdare să-ți ascult văitările de mamă când fată-mi dăruiești. Ți-aș împărtăși pe propria piele corzile de-o vioară ce-o trezești în mine. Ți-aș oferi grai de cireși în plină iarnă, aș putea să-mi păstrez gândul către tine chiar de călătoresc. Ți-aș aduce foi de aur pe pereți de priviri ce se încolăcesc.

M-aș cufunda în tine târziu după ce te pornesc, doar să opăresc. Ți-aș colinda trupul cu ochi zemuiți și zale de plăcere. Te-aș poziționa tablou de primăvară în sufrageria sufletului meu de deșert mlăștinos și ger prăpăstios. Te-aș privi cu dor când aproape pleci. Nu m-aș lipsi de tine când te întâlnești. Arce de Triumf aș construi în calea ta chiar de nu ți-aș fi alături cu fiece pas.

N-ar fi târziu să sting lumina din brațele tale oriunde te-ai îndepărta cu lucrul ori cu viața. Te-aș scrie în privire, pe piele și pe curajul meu obștesc.

Aș fi cu tine.

Unde ești tu, zână?

* toate cuvintele se așternură să poată fi pierdute. Lasă pretențiile gramaticale, privește dincolo de nori.