Înainte sa plec

Înainte să plec, o să visez. Voi construi fiecare vis, pentru mine, pentru ai mei, pentru cât mai mulți.

Înainte să plec vreau să strâng câteva sute de „mulțumesc” în colecție. Sincere să fie! Meritate, muncite și oferite.

Înainte să plec, dragoste voi căuta. Cu marea, cu munții, cu cerul, pamantul, și mai ales cu oamenii. O să sorb din fiecare, o să gust din ce aveți mai bun. O să mă hrănesc pentru câteva secole din voi. Pe rând, atent, selectiv, o să aleg să-mi oferiți.

Tu mare albastră, verde sau neagră o să-mi oferi ce ai mai bun. Notele. Pe portativul meu să ți le așez, cumva. În viața asta și cea de apoi, să ți-le dansez.

Pe tine, omule, o să te iau cu mine. O să te iau cu mine lăsându-ți o amintire, o lacrimă, un dor. Înainte să plec, o să-ți smulg un zâmbet de fericire. De cât mai multe ori. Direct sau indirect. Să fie al meu, să-ți rămână, dar să nu știi. O să-ți găsesc zâmbetele, oriunde ar fi, să ți le arăt, cu ele să te port prin suflet. O să fac să te doară, măcar pentru o clipă, omule, să te doară fericirea, dăruită de mine, direct sau indirect. O să caut frântura care-ți aparține de la mine.

Ție, pământule, o să-ți cutreier cărările, umblate și neumblate. O să-ți caut dragostea, în locurile minunate pe care le ai. O să-mi oferi, involuntar, dragostea. Nu o să te iubesc. Nu o să te ador. O să te iau cu mine-n tine. O să te revăd dincolo de sfârșit. O să-ți fumez tutunul, românesc, cubanez și ce s-o mai nimeri. O să-ți beau lichidele, cât mai multe, pe cele selecționate, de mine, nu de alții. O să-mi arăți ce caut, de bună voie, visele o să-mi împlinești.

Înainte să plec, o să fac un milion. De euro, de lei, de lire…sau mai bine de zâmbete, de lacrimi, de îmbrățișări, de fericire. Da, un milion de fericire. Asta o să caut. Pentru mine, pentru ai mei, și pentru oameni. Un milion de fericire pe care să-l fac cadou sufletelor pierdute, rătăcite, neiubite.

Înainte să plec, vreau să primesc ce merit. Nimic gratuit. Vreau să platesc! Cu monezi, cu fapte, cu emoții. Și-atunci când fac schimb, vreau să dau mai mult, mai mult decât primesc, atunci când merită.

Înainte să plec, o să-mi îmbrătișez mamele, bunica și tatăl. Pe rând, înainte și după plecarea lor. Poate și frații, nativi și voluntari. Înainte și după, o să fiu cu voi. Nu o să vă iubesc, dar o să fiu cu voi. O să fiu cu zâmbetele voastre, cu fericirea voastră, cu răul vostru, cu fiecare emoție.

Înainte să plec, ajută-mă Bărbosule, să cresc 3 copii ce nu-s ai mei, fără să mă știe. Ajută-mă, te rog, să salvez suflete. Ajută-mă să ofer benevol și să rămână, să rămână mai mult din mine, din noi, din fiecare. Ajută-i pe toți să adore, nu să iubească, ci să trăiască! Ajută-ne pe toți!

Ajută-mă, te rog, să plec, când nimeni nu mai are nevoie de mine.

PS: Cu siguranță am păstrat doar pentru mine câteva litere, virgule sau puncte. E doar o ciornă, nu o băga în seamă.