La mulți ani de ziua mea #38

Știu și nu știu ce mi-aș putea transmite de ziua mea.

Anul asta mă prinde bine. Bine – echilibru. Vezi tu, drumul meu, cărările ce le-am bătut au înverzit iar pe alocuri răsar ghiocei și lalele, narcise și flori de tei.  3 ani mi-am dăruit să mă regăsesc în mine, în minte și în suflet.

Călătoria asta mi-a arătat destinația către echilibru, catre iubire și pace. Odată împăcat cu mine sunt mai împăcat cu oricare dintre voi, mai împăcat cu destinul, karma și Dumnezeu. Dumnezeul meu interior s-a luminat și ies din tiparele mental-emoționale eronate, din frustrări și întuneric.

Cumva și tata are alt gust, altă noimă în viața mea, cumva îl văd cu bucurie și îi percep emoția lui ascunsă din frică de iubire, departe de privirile mele. Cumva prin mine el e tată, cum eu la rândul meu sunt tată prin fiul meu. Contrastul ăla politic a dispărut, perceput din societate, societatea care-mi privea poteca mea comună cu tata. Aia bătătorită. Poate cu spini de trandafiri. Cu miros de furtuni și zbucium. De goluri. Poteca asta, tată, poteca asta fiule a fost umbrită, tăbăcită, neîngrijită, dintr-o inerție a destinului… m-am oprit de oameni și-am privit dincolo de spini și lipsuri, am pus iubire cu pace pentru a vedea florile dincolo de spini. De ieri nu pot trai in echilibru fără spini, nici doar flori de-ar exista. Toate sunt împreună.

Am fugit de tot ce ascundeam din multe vieți, eram un pilot automat.  Mod avion, fără cântece și fără văz, soarele trecea peste mine fără să-i accept energia.  Dacă un fruct este energie transformată în gust și plăcere, trupul meu ce-i? Cum ajunge fructul ăla să se transforme? Cu iubire de la univers, de la Bărbos. Ridic capul și-mi permit sa fiu mângâiat de soare cu iubire de Dumnezeu, de îngeri și de oameni. Da, da, oamenii îți dau iubire oricum ti-ar adresa, iar frica de iubire te împinge sa fugi, s-o iei la vale în întuneric.

M-ai putea întreba dacă pretind sau sunt iubit de toți? nu despre asta vorbesc… În plus, nu-i treaba mea sa contorizez iubirea cuiva, ci doar s-o percep pe ce găsește în interiorul meu, iar aici nu spun de iubirea aia învațată din popor. Vorbesc de iubirea ce naște zâmbete, îmbrățișări și amintiri.

Știu cum omul își aduce aminte de o persoana la startul unui cântec. Asta e o formă de iubire, de drag, de încurajări și prietenie, de faptul că știi când te poți baza pe om la nevoie. Asta e o iubire de care fugeam, o respingeam. Cearta aia, nervii consumați când ai stat lângă mine și te-ai pus pe devierea către bine, e o forma de iubire. Acum văd și îți mulțumesc Radule, îmi doresc să-ți întorc încurajările și încrederea.

Îmi doresc să împărtășesc aici, cu mine, cu voi că nimic nu-i doar rău, oricât de întunecat s-ar așeza în minte. Creierul ăsta stricat s-a născut să se repare, să se îndrepte și să trăiască, să respire și să fuga către natură, către flori și către primăvară.  Iarna-i grea pentru o primăvară frumoasă, usucă și curăță crengile pentru a naște și a se împlini. În restul anotimpurilor mă gândesc la iarnă, atât pot retrăi? Cât să retrăiesc o iarnă-n primăvară, vară și toamnă?

Cum să-mi permit să primesc? Văd și eu, când pe alocuri mă mai lovesc de ego, de pilotul automat, de lipsa de mamă ori de tată. Tu ești o iarnă? bine ai venit, te accept cu iubire. Accept, mă accept oricum aș fi, orice aș deveni… ???? trebuie să devin cineva ? Ce aiurea-mi curg întrebările din pilot automat … acum văd și eu.

Din bine și rău se naște echilibrul.

Mă iert măicuță că nu am fost suficient de bun pentru tine încât să rămâi. Ma iert cu iubire. Nu mai sufăr, nu te mai caut, nu te mai lipsesc. Mă iert pentru că nu pricep sentimentul pentru mamă, mă iert că nu știu, nu simt, mă iert că nu vreau, poate. Te-am căutat pe tine în mine și m-am regăsit pe mine. Îți mulțumesc pentru că nu ai fost și pentru că, acum, vrei sa fii, te accept dar nu știu cum…vine și primăvara noastră.

În călătoria descrisă am descoperit oameni noi, oameni care-au pus umărul să mă salte, oameni care-au arătat iubire în sufletul meu. M-ați ajutat să mă văd, mi-ați arătat eul meu. Sunteți lecții pe care le învăț, le citesc și le aud. Universul ne-a pus alături.

M-ai găsit. M-ai hrănit. Mi-ai dăruit. M-ai acceptat. Te-ai dăruit. M-ai urmat. M-ai urmat pe potecile mele grele, ai preluat bolovani, pietre și răni pe sufletul tău. Ai stat stâncă între mine cu mine. Ai încasat. Am plecat de lângă tine și m-ai urmat suspinând fulgere, suspinând iad. Ai stat lângă mine. Tu te-ai născut în viața mea să mă izbești de mine. Ți-ai vândut sufletul la tarabă, la ușa iadului doar ca eu sa merg în Rai. Nu am apucat să-ți spun cât ești de frumoasă. Cât meriți sa fii apreciată și ascultată când taci. Mi-ai vorbit tăcând ascultându-mă, îndreptându-mă. Nu am apucat să-ți spun cât ești de aici, lângă mine când departe sunt. Aș putea manifesta că te iubesc, însă ar putea fi nimic pe lângă liniștea ce ai așternut în sufletul meu. Îți mulțumesc că m-ai făcut tată pentru băiatul nostru.

Cocoșat am fost. Mă îndrept pe drumul meu înverzit. Voi sădi din iubire pentru eternitate tot ce pot, bun cu rău, trandafiri cu tot cu spini, sădesc plante, arbor am semănat ce crește frumos. Crești fiule cum îți place mai bine. Ai fost motivul meu de supraviețuire atunci, motivul meu de prietenie și de echilibru. Lumina mea care m-a scos din întuneric. Acum sunt cu totul lângă tine. Asist și te îndrum cum știu eu mai bine, te protejez cât pot de echilibrat fără sa caut să-ți iau din aer, din binele și lecțiile ce le vei trăi. Ești moștenirea mea de frumos, de bine, de emoții și iubire. Ești lumină în mine.

Iar tu, ai născut, ai deschis drumul ăsta. M-ai întors din drum îndreptându-mă în trecut, te-ai proptit în drumul meu ca să-mi sting focul, vulcanii și chinul din trecut. M-ai gonit în mine și te-ai ars… te-ai ars, pe alocuri te-ai înnegrit către lecțiile tale, lecțiile noastre uneori. Ești singură și retrasă, friptă răcită te văd… zările spun că din cenușă se nasc sfinți, se naște viitor, se naște fericire spre echilibru. Când e prea mult, uneori natura arde și ne învață.  Ai grija de tine în tine cum m-ai îndreptat către mine. M-ai îmbrățișat neștiind ce te va arde.  Mulțumesc că m-ai trimis acasă.

Iubirea naște vise, clădește imperii și vindecă suflete. De ziua mea de început, cât și de ziua mea de sfânt, vă rog alăturați-vă să dăruim bucurie pentru copiii defavorizați, hai să-i ducem la mare! Împreuna cu Asociația Inimi Magice am încălțat mulți copii, acum prin voia lui Dumnezeu strângem bani pentru ai duce la mare în vară.  Dăruiti cât puteți in contul RO13BTRLRONCRT0586830702, Swift BTRLRO22, titluar Asociatia Inimi Magice, deschis la BT, cadoul pe care mi l-ați oferi cât și un ceva pentru cei mai puțini norocoși. Vă mulțumesc.

Mulțumesc Bărbosule pentru calea mea.