Patru Aripi

Visul poate era departe, poate era incredibil, poate era din lumea mea visătoare, de departe, de sus… Credeam în el pentru a-ți așeza calea venirii tale.

Atinge-mă, iubire cu chip de zână. Atinge-mă în locurile uitate de iubire. Arată-mi cum devenim conexiune, cum suntem iubire. Zboară pentru prima dată către acel zbor de patru aripi. Nu exista pentru a te putea căuta din răsărit până-n umbră, ci pentru a te trăi clipă cu clipă.

Cuprinde-mă departe de ochii lumii, departe de ochii judecății oamenilor – stabilită în apărare, de ochi ce nu vor fericire străină. Apropie-te de mine cum mă scufund în tine!

Visul începe cu credința iubirii neștiute, nescrise de autori, de zâne sau de Magi! Mă rog în iubire pentru a-ți plânge rănile, vindecându-ne de ei, pentru noi! Mă rog să-mi fii pernă, cum îți sunt zid ce te apără de tine, de ei, de despărțiri și de negură!

Arată-mi ce-mi poartă sufletul în dor de tine, neștiindu-te de mine, de ochii ce nu ți-au aflat chipul, de corpul ce-ți ascunde energia! De Florii, să-mi fii floare-n primăvara sufletului meu, cum îți pot fi zâmbet, voce și iubire.

Cred în tine, în visele că te voi purta în brațele mele, doar să-mi săruți fruntea. Să-mi arăți mângâiere de suflet în suflet. Arată-mi dragoste fără de sex.

Arată-mi ce-am compus din visul meu, arată-mi, Zânule, că mă vezi și mi-o dăruiești pe EA!

Arată-te departe de cei de care m-am apărat în neștire. Arată-mi de ce iubirea are nevoie sufletul meu, printr‐o făptură vie, printr-o voce ce sună a melodie, printr-un râs ce arde-n comedie, prin drag de dragoste nedescoperită, ci doar visată.

Bine ai venit în fiecare zi, în care gândul este însoțit de tine, de mine, de noi, de rugăciunile noastre în iubire! Iubește în vals de flori albe, de trandafiri păziți de spini, de dragoste alunecoasă către iubire! Găsește-i dragostei cuvinte nemărginite, găsește înălțime fără limite, găsește putere în credința iubirii, de sus, de jos, doar că rugăciunea noastră să fie la mijloc.

Mijloc de echilibru în stare de beție, beția iubirii în cești de cacao neîncălzite! Oare poți fi tu fata ce îmi atinge mâinile și părul ce-mi scaldă văpăile, privirea ce-mi pierde dragostea pentru a o găsi în iubire?

Pentru prima dată, mă botez în iubire, cu vise uitate de tristețe, șoapte de atingeri doar pentru a nu rosti cuvinte…

Sunt aici.
Ești aici.
Fugim sau trăim?