Puterea de a fi…

Am luptat. Întotdeauna am făcut-o, cerând Divinității să te arate, să te vadă, să mi te dezvăluie în culori de jar și rai, departe de iadul care m-a făcut mare.

Te-am adorat înainte de lumină, înainte de iubire, înainte de faimă. Te-am cerut în jale și dor, te-am cerut în sfâșierea mea și a lor. Te-am găsit. Te-am clădit, ca să mă oglindesc în cei șapte ani de Tibet.

M-am construit iubindu-ne… m-am definit așteptându-te. N-am renunțat la mine nici atunci când simțeam un ultim fir de aer, ultima șansă a fost să NU renunț la mine pentru noi.

Te-am trăit proiectându-te în vise mărețe, departe de creștetul capului meu, trimițând rugăciuni către Zeu.

Am curs în timp, cu mine, pentru vindecare, pentru EU, pentru a curăța ceea ce nu-ți aparținea, ca să te pot întâlni într-un pahar golit, pregătit să fie umplut.

N-am renunțat. N-am renunțat la redefinirea mea pentru a putea respira. N-am renunțat pentru că ea… sau ea? Ori EA? M-am petrecut prin frunze de mai și pulbere de iubire doar pentru a fi EU.

Nu, nu, iubito, n-a fost pentru tine. A fost pentru mine. Pentru iubirea mea, pe care o pot dobândi de sus, pentru a o poposi în trup. Pentru a găsi liniștea de după luptă, de după ei și Iele*.

Am stat surprins de natura-Mamă și de Tatăl ceresc, pentru a cuprinde acum cuvintele ce-mi vin de sus, neobosite.

N-am putut sta deoparte de iubire, chiar dacă în viață am cunoscut asuprirea, chiar dacă prin vene mi-au curs sacrificii, plăți karmice și datorii milenare.

Plata am dat-o cu șpagă, de rege de moloz, apoi de rege detronat, de rege aghiotant, pentru a deveni, în cele din urmă, om, bărbat, tată… pentru a trăi iubirea care mi-a fost dăruită involuntar. Iubirea ce m-a trezit.

Un exemplu pentru el, pentru noi toți, pentru a renunța la lupta de a fi vast și a începe să trăiesc.

Am stat în locul de parcare ales de Bărbos, pentru brațele mele purtate de intuiție divină. Aceste brațe au fost iubire pentru răni, pentru oameni, pentru semeni. Și, mai mult, au fost brațe ce m-au ridicat din pungi de viață unde-am prăbușit.

M-am eliberat de mine. M-am eliberat pentru a mă susține și pentru a susține răni purtătoare de trup. Am învățat că iubirea se simte, se dăruiește în lanțuri, în spini sau în zâmbete și fericire.

Iubirea se manifestă prin a fi, a trăi și a dărui.

N-am căutat iubirea pentru a o dărui, ci pentru a o simți!

Te rog, pleacă… doar pentru a rămâne. Pentru o clipă.

*Ielele sunt spirite feminine supranaturale, adesea considerate zâne sau făpturi malefice, care dansează în cercuri și îi vrăjesc sau îi pedepsesc pe cei care le privesc ori le tulbură liniștea.