Pompier

Să mă uit pe mine în tine!
Să te pot păstra fără să te am, să te călătoresc precum un cal sălbatic, un cal alfa fără de haită. Să nu uiți să mă simți fără să te am, să mă pierzi în ape și păduri, dar să mă chemi. Să te negi fără să mă aștepți. Ai făcut-o. Așa m-am găsit pe mine în tine fără să mă uit.
Te-ai așternut în colț de cimitir al vieții, al speranței, al… masculinității uitate de feminitate. M-ai cules cum te-am copt în văpăi de așternuturi pierdute, negate, pe alocuri cimentate.
N-am uitat să mă scufund în tine, n-am uitat să mă termin pe mine uitându-mă la tine. Nu. Am dat curs privirii mele pe așternuturi de sudoare ce-ți însoțeau corpul. Am urcat agale pe Everest doar să fac căldură în vulcanul tău de fiori, de țipete, de zori, de patimă, de interzis și de nezis…
Te-am cucerit tacticos, te-am aprins doar să te sting. Să te sting în tine cu mine, cu noi, fără de ei, fără de suflet, ci doar cu trăiri. Cu trăiri ce poate nu ne aparțin, dar ne însoțesc, ne dăinuiesc și uneori ne conduc. Nu, nu, fără negație împotriva neamurilor noastre, ci pentru ei, departe în ani de ei, dar aproape de noi.
Fără de viol, fără de viscol, ci cu izme de tiran, cu clopoței de sărbători și aplauze de draci în draci, în ființe lipsite de îngeri ori cascade năruite de morală de societate.
Te petrec doar să te simt, te aud doar să te traduc, te domin doar să eliberez, să-ți destăinui povești din tine despre noi. Te pun pe fugă doar să am ce vâna, te uit doar să te cunosc, mă pierd doar să-mi fii oglindă? Oglindă de sudoare, patimă, dezmăț și foc?
De ce-s pompier să sting secrete de neam, de familii certate și destrămate? Te simt o împăcare dincolo de morală și de fapte, te trăiesc cum mă trăiești în tine, țigănco?
Ce n-am pierdut doar să cunosc în tine, cu tine pe noi?

„Sărutări pe trup, mângâieri. Amăgirea unui sărut pe buze. Inspiram respirația ta de pe buze… Poate că buzele nu se atingeau, dar sărutul era prezent, mă trezea. Mă sărutai pe corp și în suflet. Și camera aia frumoasă se întuneca din ce în ce mai mult, pe măsură ce corpul se lumina. Și scânteia care erai tu mi-a dat foc. Ardeam să te simt în mine. Dar ce plăcută era așteptarea, așa cum se simte înainte de orgasm. Furnicături dinspre degete, tălpi, ceafă, prin trup, șerpuiau spre centrul meu care pulsa cu fiecare atingere. Mă mângâiai pe sub piele și pe deasupra. Țineam ochii închiși să văd dâra aia pe care o lăsau degetele și buzele tale. Și deschideam ochii doar să mă asigur că nu visez. Voiam să știu dacă și pentru tine era la fel. Și am văzut în ochii tăi mândria și fericirea a ceea ce realizai. Și îți răspundeam cu privirea și cu trupul. Nu am vorbit, noi doi, niciodată atât de mult în cuvinte câte mi-au zis ochii tăi atunci. Aerul care îți ieșea printre buze îmi promitea o viață… Eu inspiram parfumul promisiunilor nerostite. Aș fi vrut să te am în mine, mă gândeam, și apoi ai intrat. Te-ai cuibărit în cel mai călduros loc din mine. Nu am putut niciodată să mă destrăbălez, să dau frâu liber plăcerii. Dar cu tine pot. Ai tu o metodă să-i reziști. Cu greu, dar poți. Și știu cât de mult îți place provocarea. Poate la fel de mult cât îmi place mie să ți-o dau… Poate. Când ochii sunt închiși, trupul meu vede. Și vedeam focul și mă pârjoleam pe toate părțile. Și îmbrățișam flăcările și le strângeam, iar tu ai simțit asta în fiecare secundă petrecută în mine. Știu, pentru că am văzut în ochii tăi când te priveam de deasupra. Iubitule! Tu ești de pe altă planetă. Nu înțeleg… Nimeni nu a vrut atât de mult din mine. Nici pentru sine, nici pentru mine. Și m-ai făcut mai fericită în fiecare explozie de plăcere. Am văzut cum ai strâns din dinți să nu termini, poate gândindu-te că așa ai fi întrerupt plăcerea. Mă priveai mândru că mă împart cu tine, că te împarți cu mine… Căutai în ochii mei confirmarea și te liniștea că sunt, că simt, și apoi închideai iar ochii să mai poți o secundă… Că atât de bună e provocarea. „De ce să termin? Nu vreau! Merit senzația asta mai mult! Vreau să-i dau mai mult pentru că primesc mai mult!” îmi răsună în minte și nu știu dacă sunt vorbele mele sau ale tale.”

Ca bărbat, servesc femeia cu o țigară; feminitatea ei emană un gest pentru a surprinde flacăra. Aprind incendii doar pentru a le stinge.