La mulți ani de ziua mea #36

Ard și mă evapor în fiecare zi, în fiecare minut sau secundă. Merg departe între vise și speranțe, le agăț și le cobor uneori, le pun pe ici, pe colo, și le îndrăgesc, le trăiesc până ajung să le iubesc.

Iubesc că un disperat de foame, mănânc iubire pe pâine prăjită-n vise și-n atingeri știute doar de mine. Iubesc în furtuna mea liniștită, fără să spun de cele mai multe ori. Mi-e frică să-ți spun, mi-e frică să le spun, nu pricep dacă-i bine să visezi, să iubești, să trăiești, să simți, să te pierzi, să le pierzi sau să cazi…

Am tot căzut în prăpastiile mele, am tot căzut o vreme… și-am a așteptat o mâna. Am sperat mereu să fie la tine, numa să fie, la oricare. M-am risipit așteptând, am plâns și mi-am înnegrit sufletul așteptând mâna aia. Mâna aia a fost mutată în timp, din om în om. Mâna aia am crezut pentru o perioada că-i o mama, o mama ascunsă-n vreun om…

Așteptam ca răsplata colindului să o simt, și-am simțit în fiecare dintre ei, am căutat și-am construit din bucăți, bucăți din suflete scăpate.

Nu te-am căutat doar pe tine, m-am căutat pe mine în fiecare dintre ei. În tot timpul ăsta am iubit tot ce-am atins. Și-am suferit pierzând bucățile astea în timp. Le-am pierdut pe valuri de idei și drame contemporane. Până a venit o zi, nu departe în trecut când am văzut mâna aia în mine. Și-am început să mă ridic secundă cu secundă în altitudine.

Într-o zi din anul ce-a trecut am înțeles și-un puzzle: milionul meu de fericire. Am înțeles când mi-am spus că nu am pierdut niciodată nimic, nu am pierdut pe nimeni. Toți și toate sunt aici, acolo, iubesc acolo, iubesc aici, le mai ascund dar le iubesc. Am trăit 36 până azi, o să mai trăiesc 36 până-mi întregesc milionul de fericire. În milionul meu de fericire sunteți cu toții, cu bucăți de cuvinte, cu zâmbete, cu priviri, cu ură, cu invidie, cu acuze, cu îmbrățișări și buze, cu tot ce-ți oferă lumea asta din furtună. Suntem o furtună împreună și separat, dar din furtună renaște viață, semințele sufletelor sunt acolo, le-am iubit fiecare rădăcină, fiecare semn de aer și mi-a rămas de acolo tone de fericire pe secundă. Bărbosule frumos a fost cu toți, încă mai e, păstrez fiecare cent din ei. Ei, voi, chiar și tu ești din milionul meu.

Am tot căutat milionul asta neștiind ce e, milionul e tot ce poate cuprinde o moneda, bine și rău! Nu este despre cineva anume, este despre mine cu voi. Am trăit o lume pentru fiecare adunându-mi cenții, miile, chiar sutele de mii. Nu am știut.

Mi-e dor de tine și de noi. Încerc să merg dar mă clatin și m-aș lovi de tine, însă cârmuiesc drumul spre alte zări. Nu știu de ce și cum. Încă nu știu. Cea mai puternică mâna a fost a ta. Mi-ai arătat că lumea mea visătoare există și o pot coborâ, aici printre noi. Că pot să fiu bun chiar de rădăcini n-au fost și pentru mine. Am crezut mai mult în mine uitându-mă la tine. Mulțumesc. Te iubesc oriunde aș călători. La mulți ani de ziua ta.

Sunt mai fericit cu mine în fiecare zi de-o perioadă. Eu cu mine. Nu mă mai scuz, nu mă mai pierd. Nu. Suficient. Oricum s-a întâmplat, știu că am dat totul oriunde aș fi fost.

La mulți ani de ziua mea!