Despre mine
N-am pornit dintr-un loc special. Am pornit de pe canapea, ca pacient.

Sunt terapeut alternativ, facilitator breathwork, practician șamanic și maestru Reiki. Lucrez singur, în București și online, cu oameni care au pierdut contactul cu ei înșiși și vor să se reîntâlnească — în corp, în emoție, în prezență.
Înainte de toate astea am fost antreprenor, obișnuit cu cifre și cu strategii. Nu e o biografie pe care ți-ai imagina-o pentru omul ăsta, și exact de aia o spun: n-am pornit dintr-un loc special.
Cred în ceva simplu, pe care l-am văzut de prea multe ori ca să-l mai pun la îndoială: vindecarea nu vine din informație. Vine din momente reale de conexiune, în care cineva stă cu tine fără să te judece și fără să-ți repare nimic.
Cum am ajuns aici
Nimic din ce urmează nu e diplomă. Sunt lucruri prin care am trecut, în ordinea în care s-au întâmplat.
- 2018Prima dată pe canapea, de partea cealaltă
M-am așezat pentru prima oară în fața cuiva care să mă asculte. După trei luni am plecat: mă simțeam judecat și condus. Trei luni mai târziu m-a întors acolo un coșmar, de data asta cu toate durerile pe masă. Au urmat optsprezece luni de lucru. Acolo am înțeles pe pielea mea ce cere un om când intră pe ușă.
- 2020Sorin Iliosu, și ce înseamnă „aici”
Îmi era stilist din 2015. Discuțiile de la scaun s-au făcut, în timp, altceva: îmi explica ce înseamnă să trăiești în prezent. Mi-a luat până în 2022 să nu mai fie o idee frumoasă și să devină ceva ce chiar simt. A fost, mai târziu, invitat în podcast.
- 2021Constelațiile familiale, cu Dragoș Bogdan
Am ajuns acolo ca să fug de tensiunile de acasă, unde lucrurile nu mergeau. Am găsit în schimb oameni din propria mea poveste pe care nu știam că îi car cu mine, și sistemul lui Bert Hellinger, care arată cum trece durerea dintr-o generație în alta. Din discuțiile cu Dragoș a venit, ani mai târziu, prima inițiere Reiki — am mers până la gradul de maestru.
- BreathworkCursul cu Sorin Oberestescu
Am învățat să țin sesiuni de respirație — altul Sorin decât cel de mai sus. E lucrul cel mai concret din tot ce fac: nu ceri nimănui să-și amintească nimic și nu explici nimic. Respiri, și corpul scoate singur ce ținea. De acolo vine atelierul «Respiră».
- Anii dintreSupermarketul dezvoltării personale
Am umblat prin el pe îndelete: cursuri, dezbateri, inițieri, sesiuni. Tot de aici vine și practica șamanică — inițieri primite de la mai mulți maeștri, luate în ani, nu într-un weekend. De la Muntele Athos până la discuții cu preoți ortodocși, catolici și musulmani. Concluzia mea, care e a mea și n-o cer nimănui: Dumnezeu se simte la fel, indiferent de numele sub care e chemat.
- AziUn om care citește și lucrează
Citesc neuroștiință, psihologie, fenomenologie — și lucrez. Am făcut podcastul «Copacul Vieții», iar acum «Prizonieri în Libertate». Vin oameni cu întrebări, iar răspunsurile apar de obicei din ei, nu din mine. Încă învăț. E partea pe care n-o termină nimeni.
Ce nu sunt
Partea asta contează mai mult decât cealaltă. Un om care caută ajutor are dreptul să știe exact unde se oprește ce pot eu.
- Nu sunt psiholog acreditat și nu fac psihoterapie, consiliere psihologică sau evaluare psihologică. Legea spune limpede cine poate, iar eu nu sunt acela.
- Nu diagnostichez și nu dau tratamente. Dacă ce-mi spui cere un medic sau un psihoterapeut, ți-o spun în prima ședință și îți spun și de ce.
- Nu vindec pe nimeni. Nici eu, nici un protocol, nici o tabără. Omul face lucrul; eu stau alături cât îl face.
- Nu lucrez cu traumă acută și nu fac regresie. Sunt locuri unde nu intru, și le spun înainte, nu pe parcurs.